Demiterea antrenorului naționalei s-a transformat într-o partidă de poker, lucru altfel firesc pentru fotbalul nostru condus de doctori și doctoranzi în barbut. Cărțile s-au împărțit în trei, la Pițurcă, Ionuț Lupescu și Mircea Sandu. Șeful FRF, pentru că vrea să moară în funcție, a ales să fie mână moartă în acest joc și l-a lăsat la masă pe subalternul său. Pițurcă a început partida în stilul său: și-a potrivit în față pachetul de Davidoff, a potrivit camera video din pachet, a privit potul de 600.000 de euro și a încercat să-i tragă o cacealma lui Lupescu: „Bă, la contract scrie că merge tot la moa, dacă există șanse matematice de calificare“. Da’ să vorbești așa când șansele alea sunt de 0,63% e ca și cum ai zice că o să-ți intre din prima o royală servită. Lupescu se uită la Sandu, Sandu se strâmbă, Lupescu se strâmbă și zice, simplu: „200.000?“. Pițurcă se strâmbă și el și se uită la cărți. Avea un contract-chintă, spartă de niște rezultate dezastruoase. Se gândi s-o lipească la loc cu ceva și începu să vorbească de mânării uitate, titularizări și transferuri de jucători, agenții de turism pentru suporterii naționalei, da’ ușor, că era o conversație de socializare. Sandu clipi, Lupescu clipi, iar Pițurcă prinse momentul de slăbiciune al adversarilor: „Merge 300.000?“. La așa vorbe, Lupescu se uită la ce avea în mână. Avea un As (Mircea Lucescu), un rege (Hagi), o damă schimbătoare (Bölöni) și doi valeți (Olăroiu și Dan Petrescu). Cu așa cărți rosti sigur pe el: „250.000! Dai sec cu demisia?“. Lângă el, Mircea Sandu deja zâmbea mulțumit. Câștigase, orice s-ar fi întâmplat mai departe, și acum putea să decarteze fără probleme asul care îl enerva mult.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER